Despre noi Oferte Călătorie Ședințe Foto Poze pe lemn
În rândurile următoare am să vă povestesc cum am petrecut ziua de după plecarea din Bologna.
Aici am ajuns dimineața, cu trenul, după cum vă spuneam în articolul precedent, de la Bologna. O zi rece, dar fără ploaie. După ce am lăsat bagajele la hotel, unde se vorbea într-o veselie româna, am plecat spre primul obiectiv.
Cum era de așteptat, primul obiectiv, și cel mai important, domul din Milano.
Pot spune doar că atunci când am ieșit de la metrou, pe scările rulante, am exclamat: WOW!
Clădirea este foarte impunătoare, o arhitectură deosebită și finisaje cum doar italienii știu să facă!
Lume multă, oportuniști, fotografi, imigranți (sau migranți …cică e o discuție și cu termenul ăsta). Undeva lângă, un „street performer” român. Facem și noi poză cu el că na… 🙂
În imediata apropiere încep galeriile de modă, cu toate brandurile cunoscute…
Ne îndepărtăm și ne îndreptăm spre Palatul Sforza, dar, chiar dacă era frig, vrem o înghețată. Aici aflăm cu stupoare că dacă vrem să stăm la masă, trebuie să plătim o taxă de câțiva euro. Ne surprinde, nu am mai întâlnit chestia asta…
Înainte de a intra în zona palatului, imigranții cu selfie-stick-uri, baterii și, mai ales, cu ața, ne zăpăcesc de cap cu insistențele. Par a fi imuni la poliția înarmată până în dinți care defila în zonele turistice. De remarcat faptul că stăteau permanent cu mâna pe trăgaci, semn că fenomenul atacurilor este serios luat serios în calcul.
Palatul se continuă cu un parc, prin care găsești alți oportuniști cu diverse obiecte, până la Arcul Păcii, unde încheiem și călătoria noastră prin Milano.
Curând ne-am retras, lăsându-se frigul de-a binelea și, deopotrivă, seara.
Chiar dacă aparent nu au fost asa multe obiective vizitate, ele sunt mai multe și iți trebuiesc câteva zile să le petreci încet, mai ales dacă ai intrări. Îți ia ceva timp să treci prin ele, mai ales că am mers integral pe jos.
Ca și concluzie, nu mi-a plăcut agitația orașului, multitudinea de imigranți care te asaltau continuu și preturile mari. Aici am întâlnit și prima data situația în care doar pentru a sta la o masa pentru a manca ceva, trebuia sa plătești câțiva euro.
Într-adevăr, clădirile sunt frumoase, impunătoare, dar nu a legat cu mine nicio chimie orașul.
De altfel, am hotărât să nu mai vizităm nimic a doua zi, așa cum planificasem inițial, ci să mergem mai devreme în Bergamo.
SmartVacation & Memories 