City-break Santander și Bilbao

Despre noi Oferte Călătorie Ședințe Foto Poze pe lemn

Cu gândul la Lisabona, am ajuns în Santander. Nouă ne place Spania, având în vedere că biletele au fost ieftine, am ales sa-l vizităm și să dăm și o tură până în Bilbao. Se întâmpla în perioada 10-12 octombrie 2019, cu aterizarea pe 9 octombrie, seara.

Din păcate vremea nu a ținut deloc cu noi, dar vrând-nevrând, am vizitat puțin. Să încep cu începutul atunci 🙂

Aeroportul este aproape de oraș, de Santander, căci aici am poposit. Poți ajunge cu autobuzul și costă 3 euro. Noi am ales să luăm o mașină, fiind cinci persoane și costurile practic aceleași, doar și pentru o libertate mai mare de mișcare. Parțial, pentru că lipsa locurilor de parcare este cu mult mai acută decât pe la noi, ceea ce descurajează folosirea mașinii și a trebuit să luam și autobuz pe traseele făcute la pas, pentru a ajunge unde doream. O mențiune: la ei nimeni nu parchează pe unde apucă! Maxim o oprire scurtă pe undeva, în rest, doar între marcaje. Dacă nu apuci loc pe nicăieri, iți rămâne doar varianta parcării cu plată, aproximativ 20 euro/zi. Mașina a costat 80 euro pentru cele trei zile plus benzină, fiecare în funcție de cât folosește. Se reține și o garanție de 300 euro, ce este returnată ulterior, dacă nu sunt probleme. Mașina, un Audi A1.

În prima zi, ajungând seara, nu am făcut nimic, doar recepția cazării, un apartament cu 3 camere și am luat ceva de mâncare de la un magazin din apropiere.

A doua zi a început cu ce altceva, decât cu a ne exprima dreptul de vot. Din fericire secția nu era foarte departe de noi. Nu știu dacă este vreo coincidență, dar în zonă erau și câteva grămezi de garduri metalice, folosite de obicei când sunt proteste. N-a fost cazul, diaspora a avut ocazia să voteze trei zile.

După vot, am plecat la Bilbao, mai precis la muzeul Guggenheim pe care vroiam sa-l vedem neapărat și vroiam să scăpam de asta din prima zi, ca celelalte doua ramase sa le dedicăm Santanderului. În plus, era și condiționarea meteorologică. Asa părea cel mai ok scenariu….

Am ajuns aici din Santander cu mașina, pe autostradă. Drumul și peisajul sunt superbe iar drumul șerpuit te fac să crezi că ești în Elveția, uneori.

Dacă la plecarea din Santander vremea nu era tocmai prielnică, pe drum a fost soare și nori ca de puf sau vată de zahar ars. După intrarea în muzeu vremea s-a stricat iremediabil…. 😦 De altfel toate cele trei zile (și nu numai) în zona de nord a Spaniei vremea era fix asa: ploaie măruntă, peste cinci minute soare, peste 3 minute ploaie și, la câteva ore, un pic de măzăriche.

Ajunși la muzeu, ne întâmpină Puppy sau Papi, acest cățel gigantic făcut din verdeață.

Intrăm. Prețul biletului este 13 euro de persoană. Nu ai voie să faci poze, nu ți se spune asta la intrare și nici nu am văzut vreun semn, dar cei de la pază au chiar un pic de disperare aș putea spune, dacă văd pe cineva făcând asta. Este prima dată când mă confrunt cu situația asta. Totuși, am rămas cu o poză…

Este pentru prima dată când pot să NU recomand vizita interiorului acestuia. Singura excepție este dacă îți dorești cu ardoare și ești pasionat de poze și alte aspecte ale artei moderne. Mă așteptam să văd mai multe opere și mai interesante, dar nu. O descriere corecta a acestuia cred că ar fi cam așa: mult spațiu gol într-o clădire cu forme ciudate și alambicate.

Se pot vedea totuși imagini din interior pe site-ul muzeului Guggenheim

Cat despre exterior, acesta nu se rezuma doar la Puppy, La o perioadă de timp poți fi învăluit într-o operă de artă, mai precis ceață. (sculptură în ceață). Alte opere sunt Păianjenul (Mama), lalelele (Tulip), Tall Tree, o sculptură în marmură și arcada unui pod în stil Brooklin.

Din păcate ploaia ne-a împiedicat să mai hoinărim prin Bilbao, dar din mașină a părut un oraș spectaculos, în care merită să revenim, dacă avem ocazia. Drept urmare, după o masa copioasa cu preparate specifice, cum ar fi friptura de vită în sânge, ne-am retras spre Santander.

Următoarea zi, pe o ploaie și un vânt puternic am ajuns la Palatul Magdalena, asa cum sta bine oricărui turist îndârjit.

Până să ajungi la palat, situat în parcul Magdalena, ai parte, pe lângă amenajarea acestuia, de o mini-zoo, unde poți vedea, printre altele, leul de mare și pinguini. Imediat lângă este o mini-expoziție de vase maritime.

Vederea de pe faleza parcului iți taie respirația prin frumusețe. În depărtare se vede orașul, în cealaltă, celălalt mal al golfului, precum și o mică insulă, totul înconjurat de grădina unui palat. După cum se poate observa, ieșise soarele, aceste poze fiind făcute la întoarcerea din palat.

Ajunși la muzeu, a trebuit să așteptăm puțin până ne-a preluat ghidul. Orele de vizitare sunt fixe. Palatul nu este unul foarte mare, cu atât mai mult zona de vizitat, asa cum este cazul altor palate. Chiar dacă „rupem” puțină spaniolă, nu ne-am putut ține de debitul doamnei și de multitudinea cuvintelor folosite. Prețul: 3 euro/persoană.

Ultimele poze nu sunt întâmplator puse. Această penultimă poză, făcută cu ocazia unui tratat, scoate în evidență, în partea din spate, trei siluete ale unor personalități (moarte la momentul fotografierii), care par a fi prezente la acea poză de grup (extremele laterale și mijloc). Din păcate nu am înțeles toate detaliile, dar aceasta a fost ideea acestei fotografii. Poza cu acea cuvertura reprezinta o cusătură 3D, de acum câteva sute de ani, făurită de chinezi.

Din palat, priveliștea este una care te transpune în altă lume.

Pe exterior palatul este foarte cochet și se continuă cu o plajă și un parc până la apă, altul decât cel menționat anterior.

Nu puteam să nu trecem pe lângă apă, acum când se arăta și soarele, chiar dacă vântul bătea în continuare cu putere, și să nu o vedem mai de aproape, așa că la Bulevardul de unde iei autobuzul (prețul este 1,3 euro cursa – bilete de la șofer), ajungem la una din plajele orașului.

După amiază am descoperit puțin și orașul. Este unul cochet, liniștit, curat și colorat.

S-a lăsat și seara, așa că am mers să mâncam ceva și în drum spre casă am descoperit și zona de shopping dar și catedrala. Cum ploaia nu ne-a dat pace, ne-am îndreptat spre casă…

Ultima zi a fost una tot de explorare, tot pe ploaie, tot pe soare, căci alternarea vremii era continuă și foarte rapidă. Așa am ajuns pe partea cealaltă a dealului pe care este așezat orașul. Aici este un parc mare, cu lac în mijloc, în capătul căruia se află arena orașului și un centru expozițional ce iese în evidență prin forma acestuia.

În spatele arenei, se ajunge la plajă, care este continuarea celei menționate anterior. Zona te face sa te gândești la unele filme din locații exotice. Vara cred că este o destinație pe care trebuie să o iei în considerare pentru plajă și vizite. Cu un pic de noroc și putina flexibilitate, poți cheltui cu mult mai puțin decât în Mamaia, dar nu poți compara…. (ironiile astea…adevărate!)

Pe picior de plecare, mai trecem o dată prin zona centrală. Aici se află centrul Botin. Nu departe sunt mai multe atracții. Practic acesta este centrul vechi al orașului, la malul apei, de unde se pot face inclusiv curse cu vaporașul.

Spre lăsarea serii, am avut zborul spre București, dar nu înainte de a opri într-un Mall din drumul spre aeroport, Valle Real, să mâncam și să bine și să luam o țoală drept amintire.

Ca o sinteză, ar fi foarte plăcut să te duci vara. Apropierea de munți și mare, în nordul Spaniei nu cred că o face o atracție foarte călduroasă vara. Proximitatea de Bilbao, un oraș foarte dinamic și frumos ți-ar încărca telefonul sau aparatul foto cu fotografii. Îmi doresc să revin, cu precădere la Bilbao, pentru că nu l-am vizitat suficient ci doar Muzeul Guggenheim.

Costul total al acestui City-break, 2100 lei.

După cum spuneam, de mâine vom vorbi despre maratonul străbaterii celor patru capitale de anul trecut din vară: Viena, Bratislava, Budapesta și Varșovia.