Varșovia, o capitală la superlativ

Despre noi Oferte Călătorie Ședințe Foto Poze pe lemn

Pentru a ne optimiza costurile de revenire în România, dar și ca vizita noastră să treacă prin cat mai multe capitale, am ales să revenim în țară din Budapesta via Varșovia. Nu eram foarte entuziasmați de a merge în capitala asta ex-comunista. Totuși, surpriza a fost mare! Astfel, aici am ajuns cu avionul, din Budapesta, urmând ca după o zi sa revenim în București.

Auzisem câteva chestii despre această capitală, credeam că este un soi de București mai ponosit și mai rece, dar nu mă documentasem despre subiect.

Știam că în al doilea război mondial a fost distrusă într-o mare proporție (vreo 70%), dar nu mă așteptam să găsesc un oraș perfect reconstruit, exemplu sunt pozele de mai jos.

Știam că a fost ocupată de sovietici o perioadă suficient de lungă pentru a lăsa urme… și știm bine că urmele lăsate la noi încă sunt în floare, chiar dacă mascate de zâmbetul (fals, în acest caz) al democrației.

Totuși, să pornim la drum 🙂 :

Aparent, drumul de la aeroport a început cu stângul… limbă grea, puțină dificultate în legătură cu mijloacele de transport…ce fel de bilet (erau două automate diferite și noi vroiam tren… bilete de N feluri). Ne dezmeticim și ne urcăm în tren… la mijlocul călătoriei, după un anunț în limba lor, toată lumea coboară. Cineva se chinuie să ne spună „finish, problem” gesticulând din mâini…

Coborâm, dar fără prea mare succes în a ne dumeri ce alt tren trebuie să luăm din cele 7 tronsoane ale stației pe care circulau trenuri, metrou, metrou ușor etc. Oricum, nu era o delimitare clară a acestora, rutele fiind atât la suprafață cât și prin tunel. Într-un final, ne îndrumă un controlor, într-o engleză foarte limitată la ce linie să mergem și ne sfătuiește să luam un alt bilet, timpul de pe cele achiziționate inițial nefiind suficient… mai aveam totuși vreo 30 minute; nu am mai cumpărat.

După 15 minute, ajungem la stația mult dorită, cea unde se află arena din Varșovia. Parcare foarte mare, stația de tren pe unde circulau în fiecare minut trenurile, o făceau ideala pentru scopul destinat. Foarte modernă și bine poziționată, un exemplu de AȘA DA!

Ajungem la cazare, ne lăsăm bagajele și continuăm drumul spre vizitarea orașului, nu înainte de a manca ceva la primul local găsit în cale. Prețurile sunt foarte OK, practic mai mici decât la noi, chiar și în centrul orașului. Îți poți da seama repede dată fiind paritatea dintre leu și zlot.

Începem plimbarea prin orașul vechi cu o înghețată. Ah, și ce mai înghețată, parcă îmi plouă în gură când îmi reamintesc! Mai bună ca la noi, chiar dacă este de la dozator, dar incomparabilă cu cea artizanală din Viena sau Bratislava.

Continuăm cu zona veche, străduțele doar cu piatră cubică, spre disperarea picioarelor noastre 🙂

Descoperim încetul cu încetul, orașul complet refăcut acum 50 de ani, după planurile vechi.

Bâjbâim printre străduțe și ajungem la locul de comemorare al martirilor din luptele acestui popor veșnic cotropit, care a reînviat precum o pasare Phoenix de fiecare dată, învățând din greșeli, dorindu-și și obținând succesul. Dacă tematica mi-ar fi permis, aș fi făcut și o expunere, acum că tot sunt documentat… dar poate cu altă ocazie.

Noi am vizitat doar centrul, dar la periferia orașului, în drumul spre aeroport, erau o multitudine de blocuri de sticlă ale corporațiilor, dar și infrastructură pe măsură.

Pe străduțele vechi, dar largi, te ademeneau terasele cu specialitățile lor, dar și chelnerițele îmbrăcate tradițional. Nu puteai rata să nu te oprești spre a gusta din mâncărurile lor tradiționale.

Ne aducem aminte că nu puteam rata un obiectiv, Copernicus Science Centre. Din păcate, am ajuns prea târziu, nu se mai vindeau bilete. Data viitoare…

Totuși, până în intrarea propriu zisă, am putut vedea un „teaser” în funcțiune: robotul, care imită tot ceea ce îl puneai să facă.

Plecăm și ajungem pe malul Vistulei, ca mai apoi să pășim pe tărâmul Castelului Regal. O surpriză plăcută când am văzut că avem de-a face cu cea mai interesantă faleză. Pub-uri, locuri de joacă, vase plutitoare în care se organizau seara party-uri. Pozele spun totul:

Ajungem intr-un final și la Castelul Regal. O frumusețe arhitecturală cu nimic mai prejos decât marile castele sau palate din marile capitale.

Se lasă seara, asa că mergem și mâncam ceva. Deja eram obosiți, dar animatorii stradali își făceau treaba, completându-i pe cei din timpul zilei. De data aceasta, maeștrii mânuirii focului făceau senzație.

Seria micilor ghinioane reapare, când a trebuit să plecam spre cazare – automatul de bilete nu mai funcționa. Spre rușinea noastră, am luat tramvaiul câteva stații fără bilet.

Ajunși la cazare, dăm de alta problemă… nu puteam intra în cameră pentru că ușa unui hol era blocată… nu a durat mult. Ne cazăm, o cameră chiar interesantă. Am furat câteva idei, nonconformiste 🙂

Dimineața vine repede și trebuie să ne îndreptăm spre aeroport. Mergem agale, cu regretul că nu am avut măcar două zile aici, prețurile bune, mâncarea și obiectivele „cereau” să mai rămânem. Nu puteam face asta. Ajunși în gară prin care minut după minut trecea câte un tren prin ea, sau pe lângă ea, o doamnă tot vorbește în stație într-un fel de rusă… doar Warșava înțelegeam 🙂 Trenul nostru se lasă așteptat… O mică întârziere, dar se rezolvă într-un final și ajungem cu bine.

Ne-a plăcut amabilitatea lor, faptul că știau majoritatea engleza, modernul ce se îmbină cu vechiul, infrastructura mult peste alte orașe, mai ales pe partea ferată, străzile largi și mulțimea obiectivelor. Ca și concluzie, merită să fie pe lista scurtă a orașelor ce trebuiesc revăzute.

Până data viitoare când vă voi arata pas cu pas cum am construit următorul City-break și cat ne-a costat.