Bună dragilor!

După aproape un an de așteptare a unei îmbunătățiri în ceea ce privește evoluția Covid-19, iată că Bulgaria este una dintre țările în care accesul este ca înainte de pandemie.

Așa că ne facem bagajul și ne îndreptăm spre Sofia, în zi de weekend.

Ne oprim totuși pentru câteva ore în orașul de peste podul ce traversează Dunărea, Vidin.

Drumul este surprinzator de bun pana la Sofia, singurele probleme fiind pe centurile oraselor (Slatina, Craiova, Vidin, Montana si Sofia). Surprinzator, Balsul il traversam destul de repede, chiar si la intors. Pare a fi o problema generala balcanica

Vama costă 27 lei la dus și 6 euro la întors. Vigneta pentru o săptămână costă 38 lei (online).

După cum vă spuneam, ajungem la Vidin și ne oprim la fortăreața Baba Vida.

Fortăreața este bine conservată, intrarea costă 4 leva (10 lei). Am schimbat ceva lei la o doamnă care vindea magneți și alte suveniruri la intrare.

După ce am vizitat-o, am traversat parcul ce se întinde de la aceasta, până în centrul orașului.

Parcul nu este foarte amenajat, cu multe flori sau gard viu cu model, dar are un monument impozant (monumentul libertății) și un târg în aer liber animă atmosfera.

Ajungem în capătul parcului, unde este și un mini port. Mult soare. Terasele te așteaptă la o bere sau să mănânci ceva. O facem și noi, undeva în parc unde ne îmbie un miros de pește. Prețurile la mâncare sunt ca la noi, dar în locuri obișnuite, nu în cele turistice. Unii chelneri știu și ceva cuvinte în română și au chiar și meniul în limba noastră. Dacă vrei o atmosferă mai deosebită, o poți face direct la restaurantul de pe vasul transformat ce plutește pe Dunăre.

De aici începe și zona centrală. Destul de cochetă aș putea spune, mai ales dacă facem o comparație cu aspectul general al blocurilor și halelor industriale ce pot fi văzute când intri sau ieși din oraș. Pozele cred că sunt destul de elocvente.

Ceasul ticăie și mai este ceva drum până la Sofia, motiv pentru care trebuie să ne retragem spre mașină și să ne continuăm drumul. Drumul de munte, șerpuit, face ca cei 200 km rămași să pară mai mulți, plus limitele foarte dese și foarte precaute ale autorităților în ceea ce privește viteza de deplasare, care se respectă. O ploaie măruntă ne însoțește aproape tot drumul, dar fără să ne supere prea tare.

La întoarcere, mai facem un popas pentru a mânca și a cumpăra ceva produse tradiționale din mini mall-ul din oraș. De data aceasta, parcarea se plătește la băieții împrăștiați pe la toate colțurile străzii, 1 leva/oră.

Ca o concluzie, Vidin este un orășel interesant, dar cu contraste mari între zone, este liniștit și chiar are un aer interesant (noi am prins și momentul când erau înfloriți teii) și ar trebui sa faceți un popas dacă aveți trecere spre Sofia sau alte zone (Grecia).

Data viitoare vă povestesc despre Sofia!