Despre noi Oferte Călătorie Ședințe Foto Poze pe lemn

După o pauză de un an și jumătate în care nu am mai urcat într-un avion, a sosit momentul s-o facem. Chiar și cu câteva noutăți: Napoli, o destinație pentru care nu găseam bilete înainte sub 800 lei, acum am făcut-o pentru mai puțin de jumătate, cu Blue Air, mulțumită unei promoții 1+1. Nu am plecat singuri, ci însoțiți de încă patru prieteni, cu care am mai călătorit in trecut în Spania, la Santander si Bilbao și în Italia la Bologna, Milano și Bergamo.

Așadar, am ajuns pe 25 iulie în Napoli, acest oraș vechi al Italiei, într-o zi toridă, ca și celalalte ce urmau să vină…

În prima zi nu am făcut mare lucru, doar am ajuns la cazare, un B&B lângă Napoli Centrale, Gara Centrală (Piața Garibaldi), am mâncat ceva și am ajuns până la Cattedrale di Santa Maria Assunta.

Piața Garibaldi ascunde, sub construcția futuristă din fier și sticlă, spații comerciale și, în adâncime, o stație de metrou.

A doua zi planul este să ajungem pe Coasta Amalfiana, la Positano. Așadar, după ce mâncăm micul dejun italienesc, pornim la drum cu trenul spre Sorrento, și, de acolo, cu un autocar în direcția Amalfi. În postarea următoare voi detalia experiențele din Sorrento și Positano. Pentru moment sărim în ziua a doua, dedicată în întregime pentru Napoli.

Așadar, pornim la pas, după un mic dejun prea dulce, spre port. De aici continuăm spre Castel Nuovo și continuăm ….

Continuăm spre Galeriile Umberto I, Palazzo Reale di Napoli și Bazilica Sfântul Francisc de Paola din Napoli, ambele aflându-se în Piața Plebescito. Aici te simți ca la Vatican, pe de o parte, și cumva în fața unei moschei, datorită formei bazilicii. În Galerii te simți ca la Milano. Atmosfera este animată, turiștii fac poze la orice colt…mai mult sau mai puțin evident.

Ne continuăm traseul către Castelul Ovo, de-a lungul falezei Golfului Napoli, stradă pe care se află hoteluri renumite și care este mai curată decât media altor străzi. Un moment excelent pentru a face poze și, de ce nu, chiar o baie:

Caldura este apasatoare, vrem sa ajungem si la Castelul Sant’Elmo, acest castel care vehea parca asupra noastra si pe care-l vedeam direct de la cazare, dar abandonam pe drum ideea si ne retragem cumva spre casa, trecand prin Cartierul Spaniol, undemancam ceva de la un local autentic si apoi luam metroul pana la cazare. Ramanem impresionati de stilul de neegalat al zonei, parca copiat din filme si al statiei de metrou (1.2 euro pretul unui bilet).

Așa ajungem în ultima seară a escapadei noastre și facem o plimbare pentru a cina, in doi. Ne lăsăm pe străduțe, nu departe de noi, și poposim într-un restaurant. Mâncăm aici ceva relativ inedit și revenim la cazare. Avem ocazia să vedem puțin din animația nocturnă, pe care o mai vedeam într-o oarecare măsură în zona noastră…o zona atât de agitată la orice oră, și în care participanții la trafic se făceau remarcați prin sunetele motoretelor, motoscuterelor și claxoanele mașinilor!

Ultima zi vine peste noi… atâtea nu am văzut că ne pare și rau… luăm metroul și ajungem până lângă castelul ratat ieri. De aici ne zăpăcim un pic cu funicularul (pe care nu trebuia să-l luăm pentru că ne coboară și noi aveam nevoie să urcăm) și ajungem într-o piață. Ce mirosuri, ce priveliști!

Ajungem într-un final și la castel. De aici se vede o parte mare a orașului, cu vulcanul Vezuviu în depărtare. Nu-l vizitam în interior, căldura ne răpune și ne pregătim pentru zbor… drept urmare mâncăm și ne hidratăm la un restaurant.

Asa se scurge timpul și ajungem la aeroport, într-o zi foarte călduroasă, după ce ne recuperăm bagajele de la locație, unde gazda ni le-a ținut după eliberarea camerelor.

În încheiere, pot să spun că Napoli este un oraș super complex, cu de toate, absolut de toate! Are plajă aproape, apă, munte, clădiri noi, clădiri vechi, zone curate, zone murdare, italieni autentici, spanioli, imigranți, mașini, motociclete și lista poate continua! Se aseamănă dintr-un punct de vedere cu Catania, dar este altfel! Nu mi-au placut multele lucrări începute și care păreau să nu avanseze, multe clădiri degradate, atât instituții cât și locuințe. Nu mi-a plăcut că poliția nu este deloc activă și toată lumea parcă își face de cap…

În schimb mi-a plăcut arhitectura, paleta de culori a orașului, dinamica și mixul acesta cu de toate!

Am ratat orasul subteran, la care trebuia să fi făcut programare cu cel puțin o lună înainte, vizitarea Pompeiului și a Vezuviului, dar și alte obiective ale orașului.

Sperăm să revenim cândva, pentru a vizita și împrejurimi.

Data viitoare vă voi povesti despre ziua în care am vizitat Sorrento și Positano!

Pe curând!