Despre noi Oferte Călătorie Ședințe Foto Poze pe lemn

Vă spuneam în articolul despre Napoli că a doua zi am plecat spre una din cele mai etichetate stațiuni din Italia, de pe rețelele de socializare, respectiv Positano.

Pentru a ajunge aici noi am procedat așa: am luat trenul până în Sorrento și de acolo autocarul spre Amalfi. Nu am mers până în Amalfi, ci ne-am oprit la Positano. Până să ajungi în Sorrento, treci pe lângă Vulcanul Vezuviu și pe lângă Pompei. Pe ambele le-am ratat… momentan 😉

Prețul trenului este de aproape 4 euro/ sens. Călătoria durează aproape o oră, dacă nu sunt probleme pe traseu, așa cum am pățit noi și am întârziat aproape o jumătate de oră. Autocarul se ia din fața gării. Nu ai cum să-l ratezi, este coadă imensă și trebuie să te așezi corespunzător la rând. Prețul unui bilet este 10 Euro/ 24h. Cu alte cuvinte, te poți duce, întoarce și/ sau merge mai departe spre Amalfi din Positano. Nu știu dacă-ți dorești… sau dacă mai ești în stare. Traseul între Sorrento și Positano este pe un drum săpat în stâncă, plin de curbe, unele destul de periculoase iar modul de condus este… altfel. Oricum, în zonă se conduce altfel, dar când vezi un ditamai autocarul că se aruncă în curbe cu vizibilitate scăzută, după ce în prealabil a dat niște claxoane, fără nicio jenă… te ia amețeala și spaima în același timp. 🙂 Totuși, drumul este într-o stare foarte bună.

Ajungem, pe o căldură mare, după ora prânzului și plecăm spre plajă. Ne oprim pentru poze de la balconul străzii ce te duce spre zona animată…

Extravaganța și nivelul proprietarilor de locuințe iese în evidență imediat. Ne așteptam la asta dupa prețurile cazărilor… o noapte pentru două persoane aici costă mai mult decât un sejur de trei zile pentru pentru trei camere în Napoli.

Continuăm coborârea și străduțele înghesuite săpate în stâncă ne înconjoară cu fel de fel de magazine și priveliști colorate.

Obiective de vizitat nu sunt, afară de Chiesa di Santa Maria Assunta. Soarele puternic face dificilă orice operațiune de a te fotografia la orele prânzului…

Încă 50 metri și ajungem pe plajă. Șezlonguri, umbreluțe, terase. Orientativ, o bere la 0.33l costă 9 euro. 😐

Nu ne-am interesat cât costă un șezlong, am stat puțin de tot într-o zona foarte mică unde poți merge „cu prosopul” și ne-am întors spre stația de autobuz pentru a poposi puțin și în Sorrento. Câteva poze de final și gata 🙂

Ne urcăm în autobuzul SITA în direcția opusă și ajungem la gara din Sorrento. La 500m incepe zona centrală a orașului, cu zeci de terase, magazine și câteva priveliști interesante.

Aici mâncăm și bem ceva, luăm o amintire, dăm o tură pe străduțe și ne retragem spre trenul nostru…

Una peste alta, ajungem la cazare la lăsarea serii, într-o seară cu temperaturi tropicale.

De data aceasta cele trei zile ne-au costat ceva mai mult decat precedentele, respectiv 2600 ron (din momentul plecării din casă până la întoarcere – motorina, parcarea mașinii, avionul, cazarea și cheltuielile de acolo), în condițiile în care nu am intrat la niciun obiectiv, dar am mâncat și băut mai mult decât de obicei la restaurante.

Ne-au plăcut mult priveliștile din cele doua orașe. Poate data viitoare ajungem până mai departe… Și mai sus, la Vezuviu.

Data viitoare voi povesti despre un sejur în Delta Dunării.

Fiți Smart! 😉