În cea de-a doua zi, după vizita în Larnaca, am hotărât să dăm o fugă până la Nicosia, în detrimentul unei vizite a zonei Ayia Napa, deoarece vântul ar fi stricat călătoria.

Așadar, de cu dimineață ne postăm la stația de autobuz din fata cazării noastre (stația turistică principală din oraș) și așteptăm ruta de Nicosia, care sosește după o întârziere de aproape o oră. Cu chiu cu vai prindem un loc pe ultimul rând al autocarului și înaintăm către capitala Ciprului… (Costul călătoriei: 4 euro/persoana)

Ajungem în stația principală a Nicosiei și dăm de un parc cu accente futuriste, dar și de toaletele gratuite și bine întreținute (lucru destul de rar în multele călătorii avute).

Mergem puțin pe lângă parc și dăm de un târg de weekend, prin care trecem fugitiv – doar legume și fructe. Ne lăsam apoi printre străduțele întortocheate ale centrului vechi al Nicosiei. Mulți comercianți cu suveniruri și tot felul de localuri unde puteai bea sau mânca ceva.

Nu trece mult timp și ajungem la granița dintre partea Cipriota și cea turcă, Nicosia fiind singura capitală divizată din lume. De menționat că divizarea a avut loc după invazia Turciei din 1974. De altfel Ciprul a fost un teritoriu cu o soartă similară cu a noastră, mereu fiind asuprit de câteun popor: otoman, roman, britanic, grec…

Astfel, arătam buletinul la cele două puncte de control și trecem în cealaltă parte. Schimbarea este destul de mare și, de la o curățenie destul de bună și clădiri întreținute, la un fel de bazar specific poporului turc, cu mulți bărbați pe stradă în grupuri. Din când în când se auzeau chemări la rugăciune în difuzoare…

Toate magazinele au prețurile în lire turcești, dar când întrebi, iți spun și preț în euro, probabil la un curs care nu este în favoarea ta.

Un aspect interesant este faptul că semnalul la telefon nu trece pe o rețea turcească, ca și cum nu ar fi, ci scade treptat pe măsură ce te depărtezi de granița până dispare, cel puțin așa a fost în cazul nostru, parcă știind ca Turcia nu este membră a SEE.

Totuși, nici aici nu ai multe posibilități pentru turiști, sau cel puțin așa pare în cele câteva sute de metri parcurși pe strada principală. De menționat că nu ne-am simțit nicio clipă în nesiguranță, totul este pașnic, dar probabil în sufletul ciprioților mocnesc diverse sentimente…

Nu ne încumetăm să ne avântăm prin bazarul din apropierea graniței și trecem pe partea cipriotă și ne retragem spre stația de autobuz. De altfel se lăsase și un pic frigul și, mai ales, vântul.

Surpriza neplăcută face ca așteptarea autocarului sa fie foarte lungă, spre 1h jumătate, după două amânări ale curselor.

Practic ni se confirmă faptul că nu au o gestionarea foarte bună a sistemului, chiar daca panourile electronice ar putea crea o impresie bună la prima vedere.

Ajunși la hotel devreme, lăsăm ghiozdanul la cazarea aflată la câțiva metri și mergem să mâncăm și, totodată, să facem o plimbare pe faleza de dincolo de fortăreață.

Așa se încheie a doua zi din sejurul nostru pe meleaguri cipriote.

Ne revedem data viitoare unde povestim despre ultima zi în Larnaca cât și cat ne-a costat această ieșire.

Vă doresc să Fiți SMART și să vă faceți planurile de călătorie pentru 2025!