La trecerea dintre ani, ne informează Wizzair că a pregătit o reducere de 24%, așa că am aruncat o privire rapidă pe oferte și așa am ajuns să alegem să călătorim la Nisa pentru fix 48 ore.

Zborurile matinale pot fi obositoare dar în același timp simți că nu ai pierdut ziua degeaba. Așa a fost zborul nostru, cu decolare la 6.15.

Citisem că din aeroport poți ajunge în oraș luând o cartelă reîncărcabilă și poți adăuga călătorii. Adevărul este undeva la mijloc, pentru că la aeroport, acele aparate eliberează doar cartele reîncărcabile cu călătorie dus-întors, la 10 euro. În schimb, dacă urci pe esplanada din fața aeroportului, pe unde trec liniile de autobuz metropolitane, aparatele nu funcționează. Chestia asta m-a dus cu gândul că nu doresc să funcționeze, sau poate chiar am avut noi ghinion în ziua aceea. Ciudat este că nu funcționau nici pe o parte a drumului nici pe alta. În fine… întrebam o localnică și ne spune că putem lua bilete și din autobuz, așa că am ales această variantă, respectiv cartelă reîncărcabilă, cu o călătorie inclusă = 4 euro.

Înaintăm cu autobuzul 12+ de-a lungul „Promenade Anglais” și coborâm la stația Congres, urmând ca de aici să mergem pe jos, într-o plimbare ușoară până la hotel pentru a lăsa bagajele, toată „trupa”, respectiv 7 persoane, de data aceasta.

Având hotelul aproape de gară, respectiv în apropierea străzii, Jean Medecin, urmăm această cale, bifând și două obiective ale orașului: Piața Massena și Bazilica Notre Damme, dar care era închisă la ora aceea vizitării.

Ajungem și la hotelul nostru, Hotel Byakko, un hotel cochet, departe de zona mai gălăgioasă, renovat recent, foarte curat și la care avem inclus și un mic dejun bun, totul la un preț mai mult decât decent, 300 lei/noapte. Lăsam bagajele și pornim la drum, spre Promenadă.

Traversăm iarăși bulevardul Jean Medecin, bifam și Fantana Soarelui și ne oprim în restaurantul de lângă aceasta, unde se mănâncă destul de bine, la un preț rezonabil pentru destinația noastră: 24 euro, platoul din imagine.

Aici ne despărțim și noi, cei mai tineri, pornim spre Colinele Castelului, facem un mic popas la #Love NICE, și de aici urcăm cu liftul pe platou, pentru a economisi timp. De aici admirăm priveliștea asupra orașului, a cascadei și ne retragem spre oraș.

Deja apăreau primele semne ale serii, așa că ne abatem prin orașul vechi, ocazie cu care poposim într-un bar pentru a ne trage un pic sufletul și a ne mai odihni picioarele… Cu această ocazie ne întâmpină un localnic, văzându-mi aparatul foto și intrăm cu el în discuție. Așa aflăm că este fotograf, un artist veritabil, cu o mulțime de prieteni artiști și care are și ceva expus prin oraș. Mă bucură nespus conversația avută cu el și sfaturile lui legate de arta fotografică și despre obiectivele turistice din oraș ce merită vizitate, ocazie cu care il salutăm pe această cale!

Deja este întunecat bine și ne retragem spre hotel, pentru a lua camera în primire, a ne întinde în pat preț de câteva minute și pentru a savura o bere cu restul găștii, deja prezente la hotel.

A doua zi rămânem în oraș doar în a doua parte a zilei, când, noi doi, încercăm să vizităm Bazilica Notre Damme, dar nu ne mai lasă sa intrăm, cu toate că mai sunt 30 de minute până la închiderea conform programului, așa că mergem la Catedrala Sf. Nicolas, dar o găsim închisă si neluminată, în ciuda impozantei sale mărimi.

Drept urmare, luăm un autobuz și mergem spre zona orașului vechi și de aici ne „pierdem” puțin printre străduțe, până ajungem în zona Pieței Garibaldi și, de aici, înapoi la hotel.

Pentru întoarcere am folosit varianta de a merge circa 10 minute pe jos, până la stația Durandy, de unde am luat tramvaiul T2 (un metrou de suprafață), acest tramvai a cărui stație este situată la două rânduri de scări rulante sub nivelul solului și care apoi iese la suprafață – foarte interesant conceptul. Astfel, această călătorie a costat doar 1,7 euro de persoană. Din păcate nu am înțeles unde putem returna cartelele… Ce trebuie menționat este că de această dată poți încărca călătorii doar pe o cartelă și le poți consuma pentru toate persoanele cu care călătorești, deodată, dar nu puteai să cumperi din autobuz doar o cartelă reîncărcabilă cu mai multe călătorii.

Ca si concluzie, pot spune că vremea este destul de blândă în aceste zone pe perioada iernii, dovada fiind palmierii prezenți în oraș, orașul este curat în general, ușor mai scump decât alte destinații, dar nu cel mai scump, ai o groaza de muzee pe care le poți vizita – timp să ai, nu am văzut imigranți care sa te abordeze cu tot felul de pretexte de genul brățării sau care să comercializeze diverse produse și ne-a plăcut faptul că circulația a fost destul de redusă în această zonă centrală.

Dacă destinația este preferată de oamenii mai înstăriți în a fi vizitată(vara, nu în extrasezon ca noi), data viitoare vom povesti despre orașul preferat al milionarilor!

Stați aproape de noi și fiți SMART – planificați-vă o vacanță!

Alte poze din Nisa