Dimineața începe cu micul dejun clasic: o cafea americană (de data asta) și o patiserie, apoi pornim spre zona gării pentru a lua autobuzul spre Caserta.

Se poate ajunge acolo atât cu trenul, cât și cu autobuzul, însă cursele de autobuz sunt mai dese. După ce ne‑am învârtit prin stația centrală și prin cea din fața gării, am descoperit în cele din urmă locul de unde pleacă autobuzul nostru — deloc intuitiv și complet nesemnalizat pe Google Maps, pe o stradă laterală din fața gării, în partea dreaptă.

Traficul din Napoli fiind cum îl știm, iar cei aproximativ 35 km desfășurându‑se aproape integral prin localități, drumul durează în jur de o oră. Autobuzul te lasă chiar în fața parcului Palatului Regal din Caserta, lângă gara centrală.

Cum ora era deja înaintată, iar programul de vizitare al parcurilor interioare este limitat — până la ora 14, iar palatul până la 18 (programul variază în funcție de lună) — plecăm imediat spre intrare. Dar nu înainte de o altă cafeluță la barul din parc. Prețul biletului complet, care include grădinile și palatul, este de 18 euro de persoană.

Pornim pe aleea centrală care duce spre cascada monumentală, oprindu‑ne de mai multe ori pentru poze și pentru a admira peisajul. Las mai jos câteva imagini de pe traseu, deși nu din toate zonele — nu am mai reușit să vizităm grădina englezească și parcul regal. Mai multe detalii găsiți și pe site‑ul oficial: https://reggiadicaserta.cultura.gov.it/en/ .

La întoarcere am luat un minibus, gratuit, care circulă pe traseu. Drumul înapoi ar fi fost destul de lung, iar riscul de a pierde vizita în interiorul palatului era mare, așa că a fost o alegere inspirată.

Ajunși în fața palatului, urcăm și pășim în lumea fostelor familii regale, întâmpinați de o arhitectură impresionantă și maiestuoasă. Vizităm toate încăperile deschise publicului și facem o mulțime de fotografii, pe care le las mai jos.

Seara se lasă repede în perioada aceasta a anului. Ieșim și ne abatem puțin spre oraș, în partea stângă a palatului. Atmosfera este complet diferită față de Napoli: liniște, străduțe decorate cu luminițe, un ritm mult mai calm. Totuși, micul oraș nu impresionează la prima vedere, așa că nu zăbovim prea mult. Ne întoarcem spre gară, unde se află și autogara, și după o așteptare destul de lungă reușim să prindem autobuzul spre Napoli.

Per ansamblu, a fost o zi reușită, mai ales după întâmplările din zilele precedente.

Ca și sinteza a ceea ce a presupus aceasta aventura din punct de vedere financiar, avionul ne-a costat 400 lei, cazarea 900, și toate celelalte cheltuieli de mâncare și obiective, aproximativ 1500 lei.

Până la momentul redactării acestui articol, 18.01.2026, WizzAir nu a oferit încă niciun răspuns la solicitările noastre privind returnarea sumelor datorate.

Până la următoarea aventură, vă dorim să fiți SMART și să călătoriți, chiar dacă e frig… poate spre țări mai calde!