Ziua aceasta a fost dedicată vizitei unui orășel plin de istorie și farmec: Noto, oraș baroc reconstruit complet în acest stil după cutremurul din 1693, care a distrus în întregime vechiul oraș.

Pentru a ajunge aici am luat trenul din gara Augusta spre Noto, trecând mai întâi prin zona industrială a Siracusei, unde am făcut și un scurt popas pentru schimbarea trenului. Apoi, traseul ne‑a purtat prin câmpurile pitorești ale Siciliei.

Odată ajunși la gară, am pornit pe jos — orașul este mic și ușor de explorat — până în Parcul Central, iar de acolo am intrat pe strada principală, Corso Vittorio Emanuele, artera care adună toate obiectivele importante. Clădirile sunt construite dintr‑un tip de piatră aurie, care conferă orașului o lumină aparte.

Intrarea în centrul istoric se face prin Poarta Regală a lui Ferdinand (Porta Reale o Ferdinandea). De aici, o succesiune de biserici și clădiri impunătoare îți atrag privirea, cea mai importantă fiind, fără îndoială, Catedrala Sf. Nicolae.

Am continuat plimbarea până la capătul străzii, intrând în magazine și admirând arhitectura barocă, atât de armonioasă și elegantă.

După câteva ore petrecute în Noto, ne‑am întors încet spre gară pentru trenul de întoarcere. Cum schimbarea trenului se făcea din nou în Siracuza, am profitat de timpul rămas pentru a vizita rapid trenul‑muzeu din perioada celui de‑al Doilea Război Mondial. Prezentările erau doar în italiană, iar limbajul tehnic ne‑a depășit puțin, așa că am trecut repede prin vagoane — oricum trenul nostru urma să sosească în scurt timp.

Așa s‑a încheiat ziua noastră în Noto. Ne‑am întors la cazare, nu înainte de a cumpăra ceva de mâncare, pentru că foamea ne ajunsese din urmă.

A doua zi, începutul primăverii ne‑a găsit în Catania, unde am plecat dis‑de‑dimineață. Dar despre asta vă voi povesti în articolul următor.

Până data viitoare, vă spun doar atât: Fiți SMART!