Ultima zi a escapadei noastre siciliene ne găsește în Catania, un oraș care nu impresionează neapărat prin curățenie sau organizare, dar care are totuși un farmec greu de explicat. Aici plecam de dimineață, lăsând în urma Augusta, orașul care ne-a găzduit timp de doua nopți.

Nu aveam un obiectiv anume de bifat, ci doar câteva ore de petrecut până la momentul potrivit pentru a merge spre aeroport. Așa că am ales să hoinărim pe străduțe, fără grabă, lăsând orașul să ni se arate așa cum este.

După o plimbare relaxată, ne‑am îndreptat încet spre gară, de unde am luat trenul către stația aflată în apropierea aeroportului. Totul a decurs fără probleme, iar la aeroport am ajuns la timp, cu doar o mică întârziere a zborului — aproximativ 30 de minute.

Odată aterizați, atmosfera s‑a schimbat radical. Ne‑a întâmpinat o vreme extrem de neprietenoasă: ceață densă, vânt puternic și frig pătrunzător. Am sunat la compania unde lăsasem mașina parcată, iar promisiunea a fost că vom fi preluați în câteva minute. Realitatea a fost însă alta.

Zeci de pasageri ajunseseră în același timp, toți dependenți de același transfer. Am așteptat aproape 30 de minute, timp în care au venit mai multe mașini, dar nu am reușit să urcăm în niciuna. Înghețați și obosiți, am decis împreună cu alți călători să comandăm un Bolt și să mergem direct la parcare.

Ajunși acolo, situația nu era deloc mai bună. Zeci de oameni așteptau să plece, să se cazeze sau să plătească. Șoferii alergau dezorganizat, iar la recepție domnea confuzia: angajata anunța că ea se ocupă doar de cazări, nu și de parcări. În tot acest haos, singura soluție a fost să luăm mașina și să plecăm, urmând să așteptăm factura pe email.

Pentru trei zile petrecute în Sicilia, cheltuielile au fost următoarele:

• 350 lei – zborul
• 400 lei – cazarea
• 150 lei – motorina
• aprox. 150 euro – mese, transport local și mici cumpărături

A fost o ieșire reușită, în care am reușit să maximizăm timpul petrecut peste graniță, să ne bucurăm de vreme bună și să vizităm zone mai puțin turistice, deci mai accesibile. A fost și prima dată când am mâncat într‑un loc unde chelnerițele tinere nu vorbeau deloc engleză — o experiență autentică, până la urmă.

Așa se încheie escapada noastră de început de an. Deja ne gândim la următoarea destinație și la ce povești vom mai aduce cu noi.

Până la următorul articol, nu uitați: Fiți SMART!